După răsturnarea lui Cuza, prin conspirația din noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, guvernul provizoriu instalat și locotenența domnească a celor trei „procedează” la alegerea unui PRINȚ străin pentru a conduce ROMÂNIA. Încercarea cu FILIP DE FLANDRA, fratele mai mic al regelui Belgiei a eșuat, căci acesta nu era agreat de NAPOLEON al III-lea, pe atunci arbitru al EUROPEI, ori pentru „NOI”, „fără NAPOLEON nu era cu putință nimic, cu NAPOLEON totul”. În consecință, „bărbații de stat” români s-