Un băiat de nouă ani se plimbă printre morminte de marmură albă necurățată de atâta vreme, încât a căpătat o stranie pojghiță demnă de un film gotic. E început de octombrie și băiatul privește lung la statuia unui leu ghemuit care strânge în brațe o cruce atacată de un șarpe viclean și care pare că plânge. În lungile lui plimbări de unul singur prin dumbrava în care se află curtea mănăstirii Miclăușeni (Neamț, România) și cele câteva morminte cu epitafuri pe care nu le poate citi pentru că sunt