Aceasta este o poveste alambicată, despre noroc, moralitate și supraviețuire artistică. Pe 21 ianuarie 1966, Direcția a III-a a Securității – care, aspect important pentru cele ce urmează, se ocupa (în 1953-1967) de Informații interne – deschidea dosarul de urmărire informativă (DUI) „Petrache“ (fost, pentru cîteva zile, „Pesimistul“). Titularul dosarului era tînărul Dinu Cernescu (avea 31 de ani), regizor la Teatrul Muncitoresc CFR (viitor Giulești, viitor Odeon), iar suspiciunea – agitație