Cu siguranță am înnebuni. Mai cu vreo 4 ani în urmă, manageriam cu greu, mental, o pandemie. Ne-a lăsat mai acri, mai întunecați, mai închiși în noi. Acum, avem războaie, criză energetică. Manipulări grosolane media și social media. Iar noi, oameni simpli… râdem. Ne invita marele nostru George Coșbuc, în „Decebal către popor”: Iar a tăcea și lașii știu!/Toți morții tac! Dar cine-i viu/Să râdă! Bunii râd și cad!/Să râdem, dar, viteaz răsad,/Să fie-un hohotit și-un chiu/Din ceruri până-n iad!”