Determinante au fost libertatea inițiativei antreprenoriale, investițiile în cercetarea fundamentală (militară și civilă), prioritatea acordată dezvoltării tehnologiilor de vârf – esențială în competiția cu URSS – dar și statul minimal, care nu intervine brutal în realitatea autoreglată a piețelor. Toate aceste avantaje comparative interne s-au proiectat diplomatic printr-o rețea de instituții internaționale (ONU, FMI, OMC, Banca Mondială, NAFTA, OCDE, dar și, sau mai ales, NATO) grație cărora