Dintotdeauna, de la dacii cei liberi și până în zilele noastre a existat și există o populație constantă ce și-a dus și-și duce traiul la poalele munților Carpați, până spre pășunile verzi scăldate în rouă și-n soare, vara, și albite de zăpezi, iarna. Pentru această populație muntele și codrul n-au fost „frate cu românul” numai în vremurile de bejenie ori în timpul haiducilor, ci au fost singura lor sursă de viață și trai. Cel care și-a dedicat o mare parte din existență luptei pentru