Ocrotit de faldurile puterii sovietice şi de magia unui pseudonim, Alexandru Toma vorbea despre poezie. Cea a lui Arghezi. În ”analiza a-tomică”, estetic, politic şi social, autorul cuvintelor potrivite, dimpreună cu opera sa, era doar un cadavru. Intrat ĂŽn putrefacĹŁie, rău mirositor, irecuperabil descompus, complet degradat. Un pericol major pentru ”sănătatea publică”. Nu doar că nu mai putea fi ĹŁinut la vedere, trebuia degrabă băgat ĂŽn pămĂŽnt, la vreo doi metri sub lespezi.