„Cum a fost în Rusia, bunicule?”, l-am întrebat. Aveam opt ani, iar mama îmi povestise deja că tatăl ei a fost prizonier de război și a stat 7 ani în lagăr, în Siberia. Când povestea despre el, mama șoptea, glasul ei devenea un susur molcom care ascundea teama să n-o audă cineva, respect pentru suferința lui, dar și un fel de mândrie pentru extraordinara sa reușită de a supraviețui și întoarcere acasă. „Ești prea mic, îmi spunea. N-are niciun rost să știi. A fost iadul”, îmi răspundea bunicul,