Am mai spus şi am mai scris, cred, că singurul lux pe care mi-l mai îngădui acum, pe povîrnişul unei vieţi în care am trudit ca prostul (mai cîştigat eram dacă mă apucam de furat, ca alţi tovarăşi de condei, mulţi milionari în euro, fără să le fi luat cineva dreptul de a se prezenta drept lideri de opinie), rămîne călătoria de cunoaştere, peste hotare în fiecare an. Nu există satisfacţie mai mare pentru un rob al cărţii decît cea de a vedea cu ochii lui locurile despre care a citit de-a lungul