În ultimele decenii, România a funcționat pe baza unui pact nescris, dar sfânt: statul se face că nu vede mica evaziune și păstrează taxele pe proprietate la nivel de „bacșiș”, în timp ce cetățeanul nu cere mare socoteală pentru calitatea serviciilor publice. În 2026, acest „armistițiu” istoric dă să crape sub greutatea unei realități matematice implacabile: marea recalibrare bugetară inițiată de Ilie Bolojan nu este doar o reformă contabilă, ci începutul unei coliziuni frontale între nevoia de