"Trump greșește", îl critică Merz. Cancelarul german, nervos după ce SUA au ridicat sancțiunile impuse Rusiei: "Aș vrea să știu de ce"

Lucian Nemoiu

Cancelarul german Friedrich Merz a criticat vineri administrația Trump pentru decizia de a relaxa temporar sancțiunile asupra petrolului rusesc , luată cu scopul de a reduce presiunea asupra prețurilor la energie din cauza conflictului din Orientul Mijlociu. „Noi credem că este greșit”, a declarat Merz, citat de Politico. Statele Unite au suspendat temporar, joi seara, o parte dintre sancțiunile impuse Rusiei, permițând livrarea și vânzarea petrolului rusesc rămas blocat pe mare. "Noi credem că

Tag-uri: Petrol

Ce este mâncatul hedonic și de ce apare chiar și atunci când stomacul nu cere hrană Ce este mâncatul hedonic și de ce apare chiar și atunci când stomacul nu cere hrană? Mâncatul hedonic înseamnă consum ghidat de plăcere, confort și recompensă, nu de foame fiziologică, iar psiho-nutriția descrie fenomenul ca o întâlnire între biologie, emoții, memorie și context alimentar; creierul înregistrează gustul dulce, sărat, crocant, gras ca semnal de siguranță și relaxare, iar în zilele încărcate, alegerea se orientează spre alimente dense caloric fiindcă oferă un efect rapid de calm și distragere. Depresia schimbă felul în care se simte plăcerea, iar când bucuria zilnică scade, mâncarea gustoasă rămâne o sursă accesibilă de stimulare, ceea ce întărește tiparul de „mănânc ca să simt ceva” sau „mănânc ca să amorțesc ceva”. Când înțelegi rolul mâncatului hedonic, apare un spațiu real pentru alegeri mai blânde și mai eficiente. Cum se leagă depresia de apetit, sațietate și pofte în termeni psihologici și nutriționali? Depresia influențează energia, somnul, motivația și interesul , iar corpul reacționează prin fluctuații ale apetitului, fie prin scăderea lui, fie prin creșterea lui, mai ales seara; în psiho-nutriție, pofta are legătură cu stresul, oboseala și nevoia de reglare emoțională, iar în depresie apare frecvent un fel de „ceață” mentală care reduce planificarea meselor și crește alimentația spontană. Alimentele bogate în zahăr și grăsimi cresc rapid dopamina și oferă o senzație temporară de ușurare, iar după vârf urmează un recul al energiei, cu vinovăție și iritare, ceea ce alimentează ciclul depresiv. Ritmul se repară pas cu pas, iar corpul răspunde bine la predictibilitate. De ce mâncatul hedonic seamănă uneori cu o strategie de auto-liniștire și cum se vede asta în terapie? În psihologie, comportamentul de auto-liniștire apare când emoțiile devin greu de tolerat și mintea caută o scurtătură către calm, iar mâncarea funcționează ca un „sedativ social acceptat”; depresia aduce tristețe, gol interior, auto-critică, singurătate și uneori anxietate mascată, iar mâncatul hedonic reduce intensitatea pentru câteva minute. În psihoterapie, atenția se mută de la „de ce mănânci așa” la „ce încearcă să repare gestul” , fiindcă simptomul are o intenție de protecție, chiar dacă rezultatul devine costisitor. Când intenția se vede clar, apare compasiune, iar compasiunea crește schimbarea. Cum intră neurotransmițătorii și sistemul de recompensă în această conexiune dintre depresie și mâncat? Depresia se asociază cu modificări în circuitele de recompensă, iar anhedonia descrie scăderea capacității de a simți plăcere; în acest context, alimentele hiperpalatabile oferă un stimul mai puternic decât activitățile obișnuite, ceea ce înclină balanța către gustări frecvente, porții mai mari și ronțăit automat. Cortizolul ridicat din stres cronic crește preferința pentru alimente dense caloric, iar somnul scurt amplifică pofta prin schimbări hormonale care cresc foamea și reduc sațietatea. Chiar și când creierul cere „rapid și mult”, se poate învăța un „rapid și sănătos” prin rutine simple. Ce rol joacă rușinea și critica interioară în menținerea mâncatului hedonic pe fond depresiv? Depresia are adesea o voce interioară dură, cu etichete globale și concluzii fără drept de apel, iar după un episod de mâncat hedonic apare vinovăție, apoi restricție, apoi foame și mai mare, apoi un nou episod; psiho-nutriția descrie acest ciclu ca „pendulul restricție–pierdere de control”, iar psihologia îl vede ca un cerc între rușine și evitare. Critica interioară nu motivează pe termen lung, ci obosește sistemul nervos și crește nevoia de alinare. În limbaj interior mai blând aduce mai multă disciplină reală decât orice bici mental. Cum se vede influența familiei și a mediului apropiat asupra mâncatului hedonic și depresiei? DC News - 13.03.2026 23:25

din zilele anterioare

Ce este mâncatul hedonic și de ce apare chiar și atunci când stomacul nu cere hrană Ce este mâncatul hedonic și de ce apare chiar și atunci când stomacul nu cere hrană? Mâncatul hedonic înseamnă consum ghidat de plăcere, confort și recompensă, nu de foame fiziologică, iar psiho-nutriția descrie fenomenul ca o întâlnire între biologie, emoții, memorie și context alimentar; creierul înregistrează gustul dulce, sărat, crocant, gras ca semnal de siguranță și relaxare, iar în zilele încărcate, alegerea se orientează spre alimente dense caloric fiindcă oferă un efect rapid de calm și distragere. Depresia schimbă felul în care se simte plăcerea, iar când bucuria zilnică scade, mâncarea gustoasă rămâne o sursă accesibilă de stimulare, ceea ce întărește tiparul de „mănânc ca să simt ceva” sau „mănânc ca să amorțesc ceva”. Când înțelegi rolul mâncatului hedonic, apare un spațiu real pentru alegeri mai blânde și mai eficiente. Cum se leagă depresia de apetit, sațietate și pofte în termeni psihologici și nutriționali? Depresia influențează energia, somnul, motivația și interesul , iar corpul reacționează prin fluctuații ale apetitului, fie prin scăderea lui, fie prin creșterea lui, mai ales seara; în psiho-nutriție, pofta are legătură cu stresul, oboseala și nevoia de reglare emoțională, iar în depresie apare frecvent un fel de „ceață” mentală care reduce planificarea meselor și crește alimentația spontană. Alimentele bogate în zahăr și grăsimi cresc rapid dopamina și oferă o senzație temporară de ușurare, iar după vârf urmează un recul al energiei, cu vinovăție și iritare, ceea ce alimentează ciclul depresiv. Ritmul se repară pas cu pas, iar corpul răspunde bine la predictibilitate. De ce mâncatul hedonic seamănă uneori cu o strategie de auto-liniștire și cum se vede asta în terapie? În psihologie, comportamentul de auto-liniștire apare când emoțiile devin greu de tolerat și mintea caută o scurtătură către calm, iar mâncarea funcționează ca un „sedativ social acceptat”; depresia aduce tristețe, gol interior, auto-critică, singurătate și uneori anxietate mascată, iar mâncatul hedonic reduce intensitatea pentru câteva minute. În psihoterapie, atenția se mută de la „de ce mănânci așa” la „ce încearcă să repare gestul” , fiindcă simptomul are o intenție de protecție, chiar dacă rezultatul devine costisitor. Când intenția se vede clar, apare compasiune, iar compasiunea crește schimbarea. Cum intră neurotransmițătorii și sistemul de recompensă în această conexiune dintre depresie și mâncat? Depresia se asociază cu modificări în circuitele de recompensă, iar anhedonia descrie scăderea capacității de a simți plăcere; în acest context, alimentele hiperpalatabile oferă un stimul mai puternic decât activitățile obișnuite, ceea ce înclină balanța către gustări frecvente, porții mai mari și ronțăit automat. Cortizolul ridicat din stres cronic crește preferința pentru alimente dense caloric, iar somnul scurt amplifică pofta prin schimbări hormonale care cresc foamea și reduc sațietatea. Chiar și când creierul cere „rapid și mult”, se poate învăța un „rapid și sănătos” prin rutine simple. Ce rol joacă rușinea și critica interioară în menținerea mâncatului hedonic pe fond depresiv? Depresia are adesea o voce interioară dură, cu etichete globale și concluzii fără drept de apel, iar după un episod de mâncat hedonic apare vinovăție, apoi restricție, apoi foame și mai mare, apoi un nou episod; psiho-nutriția descrie acest ciclu ca „pendulul restricție–pierdere de control”, iar psihologia îl vede ca un cerc între rușine și evitare. Critica interioară nu motivează pe termen lung, ci obosește sistemul nervos și crește nevoia de alinare. În limbaj interior mai blând aduce mai multă disciplină reală decât orice bici mental. Cum se vede influența familiei și a mediului apropiat asupra mâncatului hedonic și depresiei? DC News - 13.03.2026 23:25