Deși nu am avut șansa de a-i fi student profesorului Paul Cornea, mi-a fost dat, totuși, nesperatul privilegiu de-ai fi aproape în ultimii trei ani de viață – în ultimii doi ani vizitîndu-l chiar de două ori pe săptămînă. După ce ne-am cunoscut mai bine și am reușit să ne apropiem, mi-a mărturisit că își dorește să mă ocup de editarea jurnalului său și, conștient fiind de valoarea inegală a notațiilor extrem de diverse, mi-a lăsat libertatea de a alege ce consider că merită publicat. Așa se