Maica în crîngul de salcîmi adie, tata-i pitit în roșcovii cu spini. Parc-ar juca aceeași comedie de cînd erau și tineri și străini. O creangă-mi face semn cu mîna-i verde, o frunză mi se-așează pe genunchi, dacă nimic din lume nu se pierde pădurea-i plină de bunici și unchi. Maică-a zăpezii de odinioară, tată hipnotic și funambulesc, o să vă simt din nou la primăvară cînd unghiile voastre înfloresc. N-o să negociez ca precupeții, din cîți ani mi-au rămas aș da cîțiva să vă mai văd odată-n