În fundalul unui timp frământat și aparent nerăbdător cu trecutul, Botoșanii mai au resurse de demnitate, nume cu rezonanță istorică, intelectuali de viță veche, oameni care veghează în tăcere, având încă alături forța cuvântului ce construiește. Unul dintre ei se numește Aristide Zub. Profesor al cărui destin - deși marcat profund de destinul fratelui său, Alexandru Zub, arestat de comuniști și urmărit apoi cu ferocitate în firava libertate – nu a fost departe de atitudinea exemplară a