I-am văzut într-o după-amiază care nu avea nimic spectaculos în ea, ceea ce, în fond, poate fi definiția celor mai bune după-amiezi. Aerul era curat, cu un soare blând, de parcă lumina însăși își scosese pălăria, în semn de politețe. Ca pe vremuri, cum s-ar spune... Pe aleea din parc, printre oameni grăbiți și printre alții care păreau fără țintă, printre copii care se certau pe o minge și tineri care își jurau probabil că nu vor îmbătrâni niciodată, mergeau doi bătrâni ținându-se de mână. FOTO