În 2008, când prelua Primăria Oradea, îl știam deja binișor pe Ilie Bolojan. Își începuse ascensiunea cu patru ani înainte. În 2004, câteva luni, fusese consilier județean, unul venit „de la țară”, dar singurul care citea toate proiectele de hotărâri (ceea ce, cred, nu făceau nici măcar șefii Consiliului Județean) și care punea întrebări. În scurt timp a avut șansa să fie prefect, iar de la portari și femeile de serviciu aveam să aflu că de cele mai multe ori ajungea primul la serviciu și pleca