La modul general vorbind, «sublim» poate însemna o însuşire sau o excelență a ceva sau a cuiva, iar ca expresie acţională poate însemna un proces complex de trecere de la starea considerată normală către modalitatea de a pătrunde esenţa prin ridicarea a ceva la un înalt grad spiritual sau moral. Dar, la Brâncuşi, trebuie văzut sublimul, nu numai ca termen estetic paralel cu frumosul, ci și ca un concept cultural insistent în gândirea postmodernă și contemporană actuală, ceea ce ar însemna