Folclorul românesc vechi este o fereastră spre adâncurile mentalului colectiv al epocii sale, dar și a noastre, cei care îi moștenim sensurile și imaginile. În forma sa primordială și autentică, acesta este dominat de o tematică recurentă: haiducia. În cântecele bătrânești, figura centrală nu este țăranul harnic sau comunitatea adunată la horă, ci haiducul, cel care trage cu pistoalele în ciocoi, jefuiește, se retrage în crâșmă și risipește prada în chefuri. Să reținem însă că dacă balada îl