Istoria literară vorbește și azi în șoaptă, roșind rușinată și penibilă, despre proletcultism. De ce rușinată? Păi, pentru simplul motiv că, pe vremea aia, destinele literaturii erau regulate de niște inchizitori cu șapcă și carnet de partid. Lor le puțea totul. Urmîndu-l neabătut pe Stalin, descopereau putreziciune, trădare și defetism unde cu gîndul nu gîndeai. Multe destine au frînt pizdoșii emisari ai lumii noi. Unii s-au salvat la timp, alții au deschis ochii în clipa în care au fost trași