Am văzut Oedip , în regia lui Robert Icke, ajuns din Londra la Studio 54 pe Broadway, încă sub impresia aceluiași Oedip montat de Andrei Șerban la Bulandra. Spectacolul lui Șerban îmi zumzăia în cap, voiam să scriu despre el, apoi mă încerca un fel de deșertăciune, ce aș mai putea spune nou, s-a scris enorm, elogios, uneori ingenios, comprehensiv. Eram interesată de tema destinului, a fatalității, a vinei originare, iar spectacolul de la Bulandra a fost tulburător, în sensul bun al căutărilor.