Potențialul inteligenței artificiale (IA), anticipat în prezent, induce un disconfort tot mai evident inteligenței umane. Relocată într-un con de umbră, inteligența umană experimentează teama de a fi substituită și anxietatea unei previzibile inutilități într-o arhitectură a viitorului, definită de creșterea puterii de procesare și interpretare specifică IA-ului. Temerile sunt amplificate de conștientizarea incapacității umane de a înțelege complet potențialul tehnologiei și, implicit, de