Sfântul Isaachie era din părţile de răsărit ale împărăţiei romane din Asia Mică şi a trăit pe vremea împăratului Valens (364-378). Din slăbiciunea minţii, Valens a căzut din adevăr în mrejele rătăcirii lui Arie şi a prigonit Biserica lui Hristos închizând sfintele lăcaşuri, pe unele prefăcându-le în grajduri de cai, iar pe altele dărâmându-le până la temelii. Sfântul Isaachie, auzind de jalea creştinilor şi de năvălirea goţilor, a lăsat pustia şi s-a dus la Constantinopol, sperând să poată