Am ajuns să cred că cel mai bun lucru care ni s-a putut întâmpla, în tot acest bâlci postcomunist, a fost intrarea în Uniunea Europeană . N-am făcut-o din convingere, nici din noblețe. Am făcut-o ca un om care, știind că se îneacă, prinde din reflex marginea unei plute. Europa a fost pentru noi o perfuzie morală, un sistem de menținere artificială a unei conștiințe care altfel ar fi intrat în comă. Există o imagine a Estului care nu s-a schimbat niciodată: aceea a unei lumi ce oscilează între