E încă dimineață. Liniștea pe care o am în fiecare zi de la 8:30 – când intru pe ușă, după ce am lăsat și ultimul copil la școală – până la 11.30 – când trebuie să plec să-l iau acasă pe primul – e tulburată doar de bâzâitul aspiratorului. Îl trag după mine fără să mă uit înapoi, concentrată pe ce am de curățat în fața mea. Poc , se aude, și pare că oglinda de pe ușa dulapului din dormitor a crăpat în colțul de jos. Iar o să mă certe toți, nu ești atentă deloc , de parcă eu n-aș ști asta deja,