Reputația literară a lui Zaharia Stancu și-a atins punctul culminant în perioada regimului comunist și s-a întemeiat pe activitatea lui de romancier. În epoca dintre războaie, autorul era cunoscut ca publicist, dar și ca un poet care imprima o nouă direcție liricii autohtonizante, îndepărtînd-o de paradigma expresionistă. Din versurile lui dispar trăirile paroxistice, viziunile maximaliste, poezia se întoarce la scară umană și se prozaizează, făcînd cîțiva pași în direcția autenticismului.