"Când ajung în locuri de genul acesta, mereu mă întreb de ce la alții se poate și la noi nu. Pentru că râul acesta, ca debit, ca dimensiune, ca structură, seamănă mult cu Dâmbovița din București. Doar că la noi râul a rămas o limită, nu o atracție. Îl ocolim în loc să-l trăim. Beton, garduri, cabluri – toate au luat locul oamenilor. Dar în orașe care au avut curajul să privească apa altfel, povestea s-a schimbat" , transmite Cristi Popovici , reporter Observator. Un râu curge liniștit prin

Tag-uri: Bucureşti