De la strămoșii romani am aflat că arta unei bune guvernări e „circul și pâinea” (cine nu s-a uitat la „Gladiator” doar pentru bătaie a înțeles conceptul). Dacă îi promiți poporului pâine ieftină (mai precis, în vremurile noastre un coș compus din alimente, benzină, băutură, țigări etc.), ai șanse să ajungi un politician de succes. Nimic rău, ar spune marea majoritate a oamenilor. Cine nu și-ar dori o viață ieftină? Răul vine când, asortat la acest fel principal de populism, se adaugă