Manualul are menirea de a completa munca de predare şi trasmitere a învăţătorului sau profesorului, de a o secunda sau de a o întregi. Într-o circulară a Eforiei Școalelor din Ţara Românească în perioada regulamentară, se arăta că elevii fără manuale „îşi pierd vremea în zadar”, ei nu merg la şcoală „numai ca să fie profesorul doică”, ci să înveţe şi că fără cărţi „ce învăţătură li se poate da?” (Nicolae Andrei şi Gh.Pârnuţă, Istoria învăţământului din Oltenia, vol. I, Craiova, 1977, p. 293).