Eterna preocupare a politicianului nostru se poate rezuma la întrebarea: „ce le mai spun?” Consideră (şi au dreptate) atât ei, cât şi echipele de minunaţi consilieri, că inventarea în rafală de promisiuni, realizări viitoare şi proiecte fanteziste, în mare parte, sunt cheia succesului în viaţa politică. Iar electoratul în extaz îi ascultă cu evlavie, ca pe nişte profeţi (mincinoşi?!) şi votează constant, în primul rând, iluzii. Să nu credeţi că producerea de noi şi, mai ales, originale „abureli”