Cunoșteam deja apetența scriitoarei Ohara Donovetsky pentru lingvistică, urechea ei atentă la rezonanțele verbale și la calambururi. Familiare îmi erau, de asemenea, contribuțiile sale din Observator cultural reunite în rubrica, sugestiv intitulată, „Cuvinte-vedetă și cuvinte-doamne cu voaletă“, dar și disponibilitatea ei de a-l asculta pe celălalt, ca modalitate de oglindire a propriilor adîncuri fantasmatice. Lectura în această nouă ediție a Castingului pentru ursitoare nu a făcut, așadar,