Aceleaşi partide (poate cu semn schimbat, anume ca să ne încurce), aceleaşi sloganuri, dar mai ales aceleaşi promisiuni – şcoli, spitale, autostrăzi, găleată. Evident, aceleaşi înjurături aruncate de competitori unii altora, impardonabilă lipsă de imaginaţie. Totul începe de fiecare dată la fel, acum ca şi atunci: cu goana după autograful doamnei Popescu. Fiecare bloc de zece etaje are doamna Popescu a lui. Singura deosebire e că unii sună la uşă, alţii bat. – Cine-i acolo? – Noi! – Care voi? –

Tag-uri: autostrada