Am ajuns la Strasbourg într-o luni, pe 9 martie, și am plecat joi, pe 12. Patru zile, suficient cât să mă rătăcesc puțin pe străzile înguste, să învăț ritmul orașului și să descopăr lucruri pe care proprietarii de AirBNB-uri nu le menționează aproape niciodată. În cazul meu, Strasbourg s-a lăsat înțeles prin trei lucruri: tramvaiele, clopotele și oamenii care dorm pe străzi. Departe de macazurile cu ștangă din București, tinitusul curbelor care aproape că îți desprind sufletul de trup și

Tag-uri: Bucureşti