Despre „actualitatea lui Caragiale” s-a tot scris. Ideea a devenit deja un loc comun al zilelor noastre, un semn clar că nimic nu s-a schimbat. De ce aș relua această idee, când îmi vine să scriu tot mai rar? Simt că nimeni nu mai ascultă pe nimeni (cât despre citit, nici atât!), iar argumentele chiar nu mai contează. Totuși, asta e prea de tot! Un profund sentiment de dezgust mă îndeamnă să leg aceste rânduri. E oare posibil un nou 10 august 2018 – pentru că mârlănia de acum e perfect egală cu

Tag-uri: Ion Luca Caragiale