În marea aceasta de zbucium în care este aruncată România, cu strigăte și țipete, din toate direcțiile, ca într-o casă de nebuni din vremurile în care medicina nu cunoștea medicamentele de acum, vocile care ar fi ”de ascultat” abia se mai aud. Niște analize serioase, profunde, documentate, argumentate devin niște ”rara avis”. Nu este de mirare că mai ales omul simplu abia se mai descurcă între ”valurile” unei verbalități agresive, la care, din păcate, contribuie o parte a modurilor în care se