Sună amuzant acum, dar la momentul respectiv nu era deloc. Prima comodă TV pe care am cumpărat-o era prea înaltă și mă trezisem că mă uit la televizor ca la un tablou dintr-un muzeu – cu capul dat pe spate. A doua era prea îngustă și televizorul depășea marginile cu vreo 15 centimetri în fiecare parte, arătând ca un cap prea mare pe un corp prea mic. Abia a treia oară am înțeles că nu e suficient să cauți ceva care arată bine în poze. Problema e că o comodă TV pare o decizie simplă până nu e.

Tag-uri: muzeu