Giorgiana Radu-Avramescu Toamna, multe mi-a adus de-a lungul anilor. Mai întâi, frunzele galbene, pârguite, apoi pe cele coapte, roșii, de culoarea sângelui care viață înseamnă. Au urmat drumurile singurătății, pe șosele care despică pădurile în jumătăți perfecte. Drumuri care au generat scrisorile mele, pe care sigiliul lacrimii a fost pus. Încet-încet, toamna s-a îndurat și m-a binecuvântat cu iubire, cu noi începuturi. Mi-a trimis oameni, și tufănele și întârziați boboci de trandafiri. Așa