Multe capete încoronate, oameni şi ei, n-au fost nici pe departe „uşă de biserică”, înfruptându-se din plin din plăcerile vieţii. Dacă în privinţa altor vicii istoricii au evitat a le descrie considerându-le lumeşti, nu la fel au procedat cu adulterul, străduindu-se a consemna cu lux de amănunte consecinţele, mai toate nefaste, ale păcatelor trupeşti. Nu sunt basme consemnările despre aventurile amoroase ale lui Ştefan cel Mare, păcate iertate ulterior de biserica ortodoxă, care l-a sanctificat