În spatele șirului de blocuri se întindea cartierul de case, majoritatea modeste, case-vagon cu boltă de viță, iederă, grădini înconjurate cu garduri de lemn, pline de cîrciumărese și alte flori de mahala, cum le zicea Mia. Așa arăta locul cînd se mutaseră ei aici, sau cel puțin așa mi-a povestit Mia. Ea se bucura că avea, în noul bloc alb, cu zece etaje, tot confortul pe care nu-l avusese acasă, în satul ei. O viață nouă îi așteptase aici, în timp ce urmele alteia, vechi, tocmai se ștergeau