Există momente în care un popor pare că își pierde nu doar instituțiile, ci și vocea. Pamfil Șeicaru a fost, pentru România interbelică și pentru exil, exact asta: o voce. Una în care se amestecau autoritatea, memoria, cultura, riscul, stilul. Pamfil Șeicaru, un arhitect al opiniei publice Șeicaru nu a fost doar un ziarist; a fost un tip de arhitect al opiniei publice, un om pentru care cuvântul era și armă, și reper moral, și instrument de civilizație. În epoca lui, ziarul funcționa ca un for,