Poate că o nouă montare a iconicului titlu rossinian era necesară la Opera Națională București, ca înlocuire a vechii producții (Matteo Mazzoni, 2016) ajunsă în stadiu rutinier. Ca și altele. Poate și pentru că pe prima scenă lirică a țării era nevoie de o mizanscenă tradițională pentru a contrabalansa trend -urile așa-zise moderne, care au abundat în deceniile postdecembriste. Din aceste puncte de vedere, noua producție a fost bine gândită de managementul bucureștean în colaborare cu regizorul

Tag-uri: Bucureşti