Pînă la 30 Martie 1842, chirurgia nu fusese medicină. Era un fel de... violență controlată. Pacienții erau legați de mese de lemn cu curele de piele. 4-5 bărbați puternici erau plătiți doar ca să-i țină nemișcați. Chirurgii nu trebuiau doar să știe anatomie, ci să poată tăia fără ezitare în carnea unui om care țipa. Cei mai buni nu erau cei mai preciși. Erau cei mai rapizi. În Londra, Robert Liston, cel mai faimos chirurg al vremii, putea amputa un picior în 28 de secunde. Mai mult timp nu avea