Unul dintre primele lucruri pe care mi le amintesc, spune Rennie, este că stau în picioare în camera bunică-mii. Intră lumină pe geam, soarele acela gălbui, fără vlagă, de iarnă, totul e foarte curat și mie mi-e frig. Știu c-am făcut ceva rău, dar nu mai țin minte ce. Plîng, strîng în brațe picioarele bunicii, dar nu mă gîndesc la ele ca fiind niște picioare, mă gîndesc la ea ca fiind o singură bucată compactă, de la gît pînă la tivul fustei. Am senzația că mă țin de marginea a ceva, că vreau