În noaptea de Paște, când lumina Învierii pătrundea pe furiș prin crăpăturile închisorii, un grup de bărbați nevinovați plângeau tăcut, dar cu sufletele încă neîmpăcate. În Închisoarea Pitești, Paștele nu aducea înălțare sau liniște. Aducea o tortură fără margini, o formă de reeducare. Ororile se petreceau sub ochii unui regim care considera că distrugerea spirituală este unica cale de a-și înfrânge inamicii. Patimile partizanilor era un ritual chinuitor care transformase închisoarea într-un