Țara mea… E un loc care doare și iubește în același timp. Uneori, parcă și pământul oftează sub greutatea istoriei, dar se ridică iar, mândru, spre cer. Țara mea are munți care parcă ating veșnicia și râuri care poartă dorul oamenilor plecați. Dar, uneori, țara mea își pierde glasul în fața atâtor încercări. Munții ei vorbesc cu cerul, dar prea mulți dintre noi nu mai au curajul să viseze. Copiii care ar fi trebuit să râdă prin livezi sunt departe, în alte lumi, iar cei rămași privesc cu ochii

Tag-uri: PSD