„Întunericul serii se abătuse în această zi de toamnă târzie parcă mai devreme ca altădată. Odată cu întunericul, un val de frig se revarsă dinspre dealul Popeștilor, de peste depoul de locomotive din marginea orașului, înnegrit de fumul ce se strecoară tacticos în fiecare zi pe coșurile a zeci de locomotive. Erce Mihai, mecanicul, nu prea simțea valul acestui frig sub șuba cea îmblănită de piele de oaie mițoasă. Intrase de câteva minute în hala depoului cu mașina sa. Venise tocmai de departe