În fiecare an, la finalul unui februarie care pare că nu se mai termină, deși e cea mai scurtă zi din an, se produce o schimbare aproape imperceptibilă. Nu doar în calendar – acela e implacabil –, ci în noi. Lumina rămâne puțin mai mult pe străzi, aerul capătă o asprime mai blândă, iar în spatele oboselii de iarnă începe să pulseze o așteptare tăcută. Vine 1 martie. Vine mărțișorul. Într-o epocă în care aproape toate gesturile au devenit rapide, digitale, cuantificabile, mărțișorul rămâne un