Sunt eu, Jeremy. Poate nu m-ai observat printre toți ceilalți câini de la adăpost – și știu, nu sunt cel mai arătos. Nu am ochi albaștri, blană de revistă sau urechi care flutură ca-n filme. Dar știi ce am? O inimă uriașă, care încă mai bate pentru oameni. La început, când am ajuns aici, eram morocănos și cam gălăgios. Nu știam în cine să am încredere. Lumea mea fusese dată peste cap și nu mai știam cum să fiu altfel decât speriat. Dar ușor, ușor am început să mă deschid. Am învățat că mâinile