Într-o noapte, în drum spre casă, m-am cățărat pe poarta bisericii, pe tocuri, și am fugit către cimitir până la ultimul mormânt de pe stânga. M-am întins peste ei; lacrimile mi se rostogoleau fierbinți prin păr către halca de beton care le înghițea, în timp ce căutam o stea pe cer care să sclipească mai tare decât celelalte și să-i strig, așa-i că mai sunteți? * M-am născut în ‘87, pe vremea când concediul de maternitate dura doar 3 luni. Mama a reușit cumva să-l lungească încă trei, după care