Mama vine de la spital, glumind: acolo eram “mamaie”! Mă duc cu tata la spital: “Tăicuțule”, “bunicule” și-așa mai departe. Tata, morocănos și îmbufnat. Când era internat, vine un tânăr, care lucra în privat și trebuia să îi monteze un dispozitiv, care mă întreabă discret: Cum să mă adresez?! “Domnul Bogdan!”, spun încet. Îi spune răspicat așa și dintr‑o dată îl văd pe tata altfel: răspunde tare “Da!”, stă drept, cu o altă lumină în ochi, simțindu-se om și respectat chiar dacă este în pijama,