În contextul actual, când observăm o anumită marginalizare a educației în societatea românească, dublată de subfinanțarea cronică a sistemului de învățământ și de revenirea la unele practici ale perioadei comuniste, cum ar fi aglomerarea colectivelor de elevi, supraîncărcarea programului cadrelor didactice și a conținuturilor de învățat, birocratizarea excesivă a activității din unitățile de învățământ, orice dezbatere despre rolul școlii în societate, mai ales când îi are ca actori pe